Pagini

vineri, 28 iunie 2013

Looking for myself...

As vrea sa scriu despre ceva dar nu pot..de parca gandurile mele se fugaresc unele pe altele.Nu mai suport starea asta de tot cacatul.Am tot ce îmi doresc dar nimic nu ma face fericita.Si cine dracu știe ce îmi doresc cu adevărat..astept sa treacă fiecare zi in speranța ca mâine ma voi trezi mai bine dispusă...mi-e dor sa ma joc cu cuvintele,sa par interesantă,sa falsez la greu si sa nu ma mai simt vulnerabila.Nu știu unde sa ma mai caut...nu știu sa găsesc ceea ce caut..uit mereu unde ma las si niciodată nu reușesc sa găsesc toate bucatile din mine...ca un bolnav de Alzheimer.
Vreau sa mergem ..undeva..sa nu știu niciodată unde si sa ma hotarasc pe drum..sa simt mirosul orei 4 dimineața pe tastatura ta forjata de NFS...sa ma alint printre cearceafuri si sa ma joc cu numaratul zilelor..Ma simt ca intr-o manivela...ma strânge si îmi eliberează gândurile cu care eu ma hranesc.As vrea sa pot opri totul acum,as vrea sa fie vorba numai de mine,sa ma doara fără sa doare si pe alții...sa simt gustul sfarsitului inlauntrul meu si sa îl priponesc acolo pana aud valurile marii.

Străini intr-o tara a nimanui

Oricât de mult am încercat sa nu fiu afectată de momentul ce urmează sa îl povestesc ,nu am reușit.Speram ca vârsta si faptul ca trăiesc de ceva timp intr-o alta tara ma va face mai puternica,ma va învata sa îmi țin pornirile in frau.Din nou nu am reușit.
Acum câteva seri a trebuit sa ma duc cu Stefania,fetița mea mijlocie,la urgență.Febra toată ziua,38.5,amigdalele super imflamate si roșii..nu am reușit sa o stabilizez un pic pana a doua zi ca sa putem merge apoi la doctorul de familie.Stefania e un copil cu o personalitate foarte puternica.E un fel de 'it's my way or the highway".Are trei ani jumate,e incapatanata si asculta doar de mine.Si când spun doar de mine asta si înseamnă.Nici pe ta'su nu îl asculta.Pentru noi nu e o așa mare problema,ne-am obișnuit si nu facem mare caz din asta.Cand suntem afara știe sa se joace cu ceilalți copii fără sa ii schilodeasca dar știe sa nu se lase calcata in picioare.In Anglia e o adevarata jungla in parc..copiii își dau in cap iar mamele stau de vorba pe iPhone sau orice altceva numai atenție la ei nu sunt.Ei bine,ea știe sa își facă dreptate si am incurajato-o sa facă asta pentru ca fetița mea cea mare e opusul ei si e ingrozitor.
Am ajuns la spital,ne face checking-ul la receptie,intram in sala de așteptare pentru copii,totul bine si frumos.Stefi era super molesita de la atâta febra si nici nu mâncase mare lucru in ziua aia.Dupa ce ii dau asistenta Calpolul minune de la spital(ei zic ca e Calpol dar e de o mie de ori mai bun ca asta cumpărat din farmacii)își mai reveni copilul.Eram tare bucuroasa,îmi mai revenisem si eu un pic ca eram tare speriata.Un grup de țigani de-ai noștri se uitau la ea zambind si vorbeau ceva între ei ..nu știu ce dar era de bine oricum.Am uitat sa precizeze ca Ștefi e frumoasa,nu spun asta doar ca e copilul meu,are niște trasaturi superba,atrage priviri de peste tot.
Se opri copilul sa se joace la o măsuta special amenajata pentru copii.Are si ea acasă dar nici nu se atinge de ea.Imediat apare lângă ea o alta fetița.Stiindu-mi maimutica,am ghicit ca nu o sa o lase si m-am dus la ea sa ii explic ca trebuie sa lase si fetița sa se joace.Scurt si la obiect"-Nu vau!"!Aveam in mana geanta si am vrut sa ma duc pana la scaunul unde stăteam sa o las jos.Cand aud in spatele meu o voce impunatoare:
         -You have to share this darling,you have to share it with my daughter.She wants to play too,you can't play just yourself with it.
M-am intros spre el.Simteam cum mi se urca sangele in cap.Grupul de țigani se uita la mine ca si cum "nu ai de gând sa faci nimic mânca-t-as??".M-am uitat si la Ștefi.O durea undeva.Ii răspunse la fel de scurt si la obiect "no" si se juca mai departe.In timp ce vorbea cu Ștefi jegul ăla de om se apropiase de ea si încerca sa o facă sa fie atenta atingând-o cu un deget.Am rasuflat sa ma calmez un pic,nu am reușit si i-am zis "If u ever touch my child again i will knock u down!You don't touch my child,you don't speak with my child,if u want to tell her something you will tell me,I'm her mother I decide if she is acting naughty or not!"Nu se aștepta sa reactionez pentru ca ei,englezii sunt invatati sa lăsăm capul aplecat si sa ne cerem iertare chiar si atunci când e vina lor.M-a întrebat cum am sa il "pun la pământ",i-am zis ca nu vrea sa afle si m-am retras spre locul meu.Stefi nu era deloc afectată,bă i-a zis si ceva in româna celeilalte fetița,ceva de genul nu ma joc cu tine ca ești urata.Ii puteM citi uimirea in ochi.Tiganii îmi făcură semn din cap ca bine am făcut.Ma simteam rau.Poate nu trebuia sa ma port chiar așa dar tara asta m-a învățat sa îmi fac singura dreptate atunci când totul îmi e împotriva si mai mult de atât,eu sunt foarte slaba sun fire dar când e vorba de copii ma transforma intr-o furtuna.Ma uitam in jur,erau vreo doi englezi,restul arabi,turci.Poate ii înțeleg si pe ei ca nu ne mai tolereaza dar si noi plătim taxe in tara asta,ne respectam obligatiile..unde ne sunt drepturile??Poate suna ca exagerez,dar oricine a stat suficient de mult in tara asta ma înțelege.Ma înțelege ca ne-am saturat sa le spălam wc-urile pline de c...t si nu ne lăsa sa le folosim...Nu vreau sa creasca ingerasii mei cu ideea ca sunt mai prejos decât ei doar pentru ca sunt romani.Vreau sa aibă aceleași șanse.Nu știu daca suntem mai destepti sau mai frumosi ca ei,nici nu îmi pasa.Vreau sa ne dea șansa sa le aratăm ca nu suntem aici doar sa speculam,sa furam si sa dam in cap.

marți, 25 iunie 2013

Happy Birthday to Me!!!!

Iacatama la cea de-a 28-a aniversare!!!Pfiu..ce de ani..sunt multi intr-adevar da' nu ma simt deloc mai batrana!Intodeauna ma gandesc atunci cand e ziua de nastere a cuiva la cat de fericiti au fost parintii in aceeasi zi acum 'n' ani.E un sentiment minunat....Acela de a da nastere..nu se cumpara nu nimic!Dar nu vreau sa vorbesc si azi despre copii!Azi am sa vorbesc numai despre mine si de ce s-a schimbat acum fata de ultima aniversare.
De cand eram mica am avut senzatia asta de unicitate si de 'ceea mai ceea' de ziua mea.Imi chemam prietenele de pe strada si mancam gogosi,beam suc si ascultam Cocojambo sau Genius!Ce mai timpuri!Era ca o sarbatoare pentru mine.
Cu cat au trecut anii cu atat mai mult am pierdut din bucuria de a petrece de ziua mea.De multe ori eram mai mult trista decat fericita.Spre exemplu in ultimul an de liceu dadeam bacul pe 25 iunie..nu-mi mai amintesc exact la ce..dar stiu ca nu eram in ceea mai buna forma.Apoi la facultate..in primul an am tras o betie cu colegii la terasa unde lucram..a fost super..o amintire pe care nu o s-o uit niciodata.Si incepe era 'eu si Cotomin'.Pot spune in fiecare an ce am facut de ziua mea de cand l-am cunoscut.Nu stiu cum se intampla ca mai mereu ne prindea in offside..cam cu buzunarele goale..dar asta o facea sa fie si mai special.De dimineata,inainte sa plece la munca am realizat ca am uitat sirul anilor!Shame on me!!Eu niciodata nu uit asa ceva!Asta inseamna sacrficiul de a trai in Anglia,fara nimeni de acasa alaturi de tine,sa faca totul sa fie mai usor!
Anyway..mi s-au intamplat lucruri frumoase si deosebite de ziua mea.
E ciudat cum,cu cat inaintezi in varsta(ca sa  nu zic imbatranesti) iti doresti si mai mult sanatatea.Asta ,zic eu, e un semn de maturizare,de faptul ca realizezi valorile familiei dorind sa poti petrece cat mai mult timp calitativ cu ei.Poate mai inseamna si faptul ca te cam opresti sa te dai in stamba,ca incerci sa iti echilibrezi comportamentul in asa fel incat sa arati ca cineva la 28 de ani si cu trei copii.Cam asta se intampla cu mine..o fi bine..o fi rau..eu ma simt bine asa!Daca ar fi fost sa inumar cate zile de la 27  pana la 28 am fost fericita si cate suparata cu siguranta as fi dovedit ca sunt o femeie fericita si ca D-zeu mi-a dat tot ceea ce mi-am dorit.Dar mi-a si luat pe cineva drag..mai mult decat drag.
Le multumesc ingerasilor mei care azi mi-au cantat Happy birthday!I was the most happiest mom in the entire world!Imi astept sotul acasa sa mancam o farfurie din tortul facut impreuna cu copiii si bineinteles ca,in acest an imi doresc in primul rand sanatate sa ma pot bucura de atata iubire ce ma inconjoara!

joi, 13 iunie 2013

Gandurile lui Zoe

Ploua teribil in dimineața asta.Tunetele o trezira pe biata Zoe.Isi ridica încet capusorul de sub plapuma greoaie si se uita pe geam nedumerita.Se intrista gandindu-se ca o sa se ude iar la picioare.Cizmele sigur le lua tatuca,el e mai harnic...se trezi de dimineața sa ducă oile la păscut si sigur le lua..aham.."Sa vedem ce faci tu acum Zoito ca nu ai fost in stare sa te scoli înaintea tatucai si ai sa ingheti de frig azi!"..așa se dojeni ghemotocul asta de fetița,cea mai mică din 8 frați.Nimeni nu si-a mai dorit-o,mămuca o certa si o blestema in fiecare zi,frații mai mari își băteau joc de ea,numai tatuca era de partea ei si avea grija sa ii spună rugaciunea in fiecare noapte.Isi lipi nasul carn de geamul rece ca si cum ar fi vrut sa se trezeasca de-a binelea..Desena cu degetelele pe geam o fetița."Ce-as vrea si eu sa fiu așa o fetița importantă ca tine..sa am si eu lucr'soarele mele si pantofii mei si patul meu".Sari repede de pe scaunel sa se îmbrace si sa ducă laptele in sat.Asta era treaba ei si o făcea întotdeauna așa cum o învata tatuca.Dupa ce termina se ducea la școala.Tare mult ii mai plăcea aici.Nu era ea prea desteapta dar nu își putea lua ochii de la d-na invatatoare."E așa frumoasa si desteapta de parca D-zeu a iubit-o întâi pe ea si apoi pe restul lumii."Într-o zi se duse sa ii ducă laptele d-nei Maria si înainte sa strige la poarta mai zabovi un pic, poate, poate mai vede ceva interesant.Auzi câteva zgomote ca de sticla spartă si apoi o auzi pe d-na cum plângea si alerga prin curte cerând indurare de la "nebunu'de bărbasu' ".Lasa sticlele la poarta si fugi cât o ținu picioarele.Se opri pe dealul din fata casei si incepu sa planga."Biata d-na ,degeaba e desteapta ,tot ca mama si tanti Rodica trăiește...auzi,tu, nenorocitul sa o bată pe buna mea d-na.Daca îl prind ii rup o mana,așa cum făcu tatuca cu nea Costel cizmaru!Da da..așa fac!!da' nici ca ma mai duc la școala..imi-e rușine , sigur m-a văzut..si de ce sa ma mai duc...știu sa scriu si sa citesc ..ajunge..tot ca mămuca  ajung..mai bine învăț sa fac mâncare si sa cos .. macar nu mi-oi lua bătaie"Si de atunci nici ca s-a mai dus..A rămas acasă sa învețe de mică sa fie harnica, așa cum voia mamuca.Rareori,visa la unghiile roșii,la ciorapii  de matase si rochiile vaporoase ale d-nei Maria..Dar ce folos..nimeni nue special